Categorie

Istoria Mănăstirii Ceahlău

Publicat

În 1992, Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a inițiat înființarea mânăstirii pe Ceahlău, fiind principalul ei ctitor. Așezământul este construit pe un platou al muntelui înconjurat de mari stânci.

Din cele mai îndepătate timpuri, în jurul muntelui Ceahlău au existat numeroase schituri sau peșteri cu pustnici, călugări și călugărițe. Unele au fost mistuite de foc, de avalanșele de zăpadă sau de stâncile prăvălite peste ele. A supraviețuit timpurilor numai mânăstirea Durău. Sunt cunoscute din lucrările de specialitate schiturile pentru călugărițe: Casiana Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desființat în secolul al XIX-lea; Răpciuni Ceahlău, cu hramul “Sfântul Ioan Teologul”, fondat la începutul secolului al XVIII-lea; Sofia Ceahlău, din secolul al XVIII-lea, desființat în secolul al XIX-lea. Pentru călugări au fost schiturile: Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil Răpciuni, fondat înainte de 1773, transformat apoi în parohie în secolul al XIX-lea; Gura Bicazului, început în secolul al XIX-lea, acum dispărut; Sfânta Treime din Poienile de sub Ceahlău, fondat în 1599 de Iremia Movilă, de asemenea dispărut.

În 1992, Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a inițiat înființarea mânăstirii pe Ceahlău, fiind principalul ei ctitor. Așezământul este construit pe un platou al muntelui înconjurat de mari stânci. Foarte aproape de mânăstire se află cabana Dochia și Stațiunea meteorologică Toaca. Materialele de construcție au fost transportate cu elicopterele Armatei Române. În august 1993 construcția bisericii a fost terminată. În pridvor, deasupra ușii de intrare în pronaos, este pisania, scrisă în marmură, care consemnează întreaga istorie a mânăstirii după cum urmează:

“Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu lucrarea Sfântului Duh, S-a ridicat această sfântă biserică mânăstire cu hramul <<Schimbarea la Față >> și <<Bine Credinciosul Ștefan cel Mare și Sfânt>>, în memoria sihaștrilor călugări și călugărițe care s-au nevoit în aceste părți de-a lungul vremurilor, coborând prin rugăciune, cerul pe pământul Moldovei și înălțând sufletele oamenilor în împărăția lui Dumnezeu”

Biserica a fost făcută de credincioșii ortodocși români din comuna Ceahlău și din alte localități din împrejurimi, cu binecuvântarea și purtarea de grija a Mitropolitului Moldovei și Bucovinei, cu osteneala protoiereului Mihai Damian și a viețuitorilor acestei mânăstiri. Transportarea ei s-a realizat cu ajutorul elicopterului, pe cheltuiala Armatei Române și a prințului Dimitrie Sturza. Pomelnicul, cuprinzând numele echipajului, precum, și a altor binefăcători, se află în proscomidiarul din Sfântul Altar.

Împodobirea bisericii cu sculpturi și cu icoane s-a făcut de Arhiepiscopia Iașilor, familia Dr. Lăncrăjan Popescu din Basel, Elveția, precum și din daniile mai multor credincioși din Iași și din alte părți. Sculptura a fost executată de echipa profesorului Alexandru Huțanu, iar icoanele au fost pictate de Arhimandritul Vartolomeu Florea. Clopotul a fost donat de mânăstirea Sihăstria Neamț, iar electrificarea mânăstirii a fost făcută de dr. ing. Constantin Apostol.

Sfințirea acestei biserici mânăstiri s-a făcut în anul 1993, în ziua de 28 august, de Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, împreună cu un sobor de arhierei, preoți și diaconi.
 
Vasile Dumitrache - "Mânăstirile și schiturile României pas cu pas" - editura Nemira - 2002
Citește alte articole despre: